Coma

M-am incuract si eu intr-un fir narativ,, prima mea proza...

"Citesc la a nu stiu cata pagina in dictionar definitia fericirii, un cuvant prea rece pentru mine, incerc sa-i deslusesc intelesul, dar pleoapele de plumb ma trag spre canapeaua mult prea moale pentru gusturile mele..respir, de fapt respir prin suspine, caci traiesc cu gandul ca nu pot trai, am ajuns sa cred ca nu exista dumnezeu, iar motivul sunt eu...ma retrag in asternut, incerc sa ma ascund de privirile de gheata ce mi le arunc in oglinda din fata patului, de preludiul chinului ce va sa vina…chinul, care a devenit sinonim cu omul din mine, spun om, caci doar adunatura de oase si tesut il simte…, in interior doar un gol…un vid sumbru, chiar macabru…Si totusi nu pot mor, sa adorm si sa nu ma mai trezesc, trupul asta blestemat nu cedeaza, urasc palpabilul, el ma nu ma lasa sa simt tacerea.Mai incerc o ultima data sa adorm, sa ascult linistea, dar se aud aceleasi zgomote facute de trupul meu aflat in spasme, mi-am pierdut toate cele cinci simturi, dar tot am contact cu decorul rece din jurul meu…amintirile, ele sunt de vina…ganduri fara nici un rost, ce folos au ele? Eu unul nu-l gasesc…Daca nu ar fi ele as avea linistea mult dorita,…
In sfarsit liniste…tacerea ma cuprinde, intra in fiecare ungher al camerei cuprinse de mucegai, ce se vrea constiinta si imi ofera un calm ciudat. Probabil acel vraf material, numit trup, pe care eram fortat sa-l port dupa mine e mort, ma simt eliberat de lanturile care ma tineau legat de mirajul realitatii. Ce bine e!…acum vad, desi e intuneric, aud, desi e liniste, simt parfumuri pe care nu mi le puteam imagina vreodata, totul are o alta forma, geometria simturilor s-a schimbat. Am pierdut notiunea timpului… timpul, inchisoarea omului, cu amintirile pe post de gratii. Sunt liber!? sau sunt doar intr-o alta cusca? Totul se schimba, inclusive eu, dar in esenta totul ramane la fel, sunt doar intr-o alta cusca mai spatioasa…sunt legat de accelasi lanturi, doar ca in locul trupului este esenta mea…"