Vita de moarta

Imi ascund intr-un pahar de vin, sentimentele ce-mi incurca pasii mici, caci nu sunt un om mare, nici n-as vrea sa fiu... de la un om mare se asteapta lucruri marete, ce n-as putea sa fac eu vreodata, caci sunt pierdut pe caile derizoriului…pierdut pe cararile monotoniei….Sa fiu prea ametit de la vinul sec, pe care ma chinui sa-l termin de ceva timp, incat sa nu pot alege drumul care sa ma scoata din simplitatea vietii mele? Nu…asa sunt eu, un om simplu, un om prea mic si prea cotidean….Sunt prizonierul noptilor si zilelor…sclavul paharului de vin ce sta netatins in fata mea…Blestemat sa fie!! El e de vina pentru tot! Ma tine pe loc cu mirosul lui ce-mi captiveaza fiecare receptor olfactiv, mireasma lui imblanzeste omul puternic din mine…sunt prea slab sa ma pot lupta cu ea. Ma imbat doar din privirile pe care i le arunc… Am devenit dependent de ochii care se reflecta in pahar., vreau sa beau, aroma sa sa patrunda in fiecare colt al fiintei mele, dar imi e prea frica ca din momentul in care voi pune mana pe pahar nu o sa mai vad ochii aceia ce ma hipnotizeaza. Vinul, razbunarea vitei de vie , caci noi i-am omorat copii…
Vinul, blestemul naturii asupra fiintei umane…